“Treburi studenţeşti”

Ne dorim să fim liberi, independenţi, să fim ascultaţi, inţeleşi, să ne găsim un loc al nostru în care să ne simţim confortabil, să avem perspective.

Criza economică de care se plânge lumea la fiecare colţ de stradă ar trebui să fie interpretată şi ca o criză culturală. Ce facem noi atunci când nu avem un ban un buzunar? Nu ne luăm un job într-un bar pentru că e sub demnitatea noastră, nu încercăm să înţelegem ce se întâmplă în plan naţional pentru că ne interesează doar proximitatea, nu ne ajutăm părinţii pentru că suntem încă tineri şi avem toată viaţa înainte să ne batem capul cu lucruri serioase.

Dar faţa României se va schimba doar atunci când mentalitatea va fi revizuită! Ca să fim liberi şi independenţi trebuie să începem de undeva: să ne educăm, să ne luam un job ca să ne obişnuim cu responsabilitatea, să adunăm în jurul nostru persoane care să ne umple de energie şi poate în primul rând, să ne dorim cu adevarat să facem lucrurile mai bine decât le-au făcut cei de dinaintea noastra! Si înainte de a cere să fim ascultaţi, trebuie să fim siguri că avem ce spune. Fac apel la simţul critic al fiecăruia, la capacitatea fiecăruia de a asimila cât mai mult , de a înţelege că societatea are nevoie de diversitate şi că fiecare are un loc atâta timp cât e câştigat cu onestitate.

Si dacă ne dorim acel loc al nostru confortabil, aşa cum spuneam înainte,  să ne cerem dreptul să fim îndrumaţi. Atunci când ni se spune că nu suntem pregătiţi pentru a lucra în domeniul în care ne-am pregătit, să intrebăm a cui e vina. Poate fi a noastră pentru că nu ne-am implicat în programe extracuriculare. Poate fi a sistemului pentru că ne învaţă prea mult despre cum erau lucrurile în trecut, dar nu ne arată cum să fim vizionari. Poate fi a angajatorilor pentru că nu ştiu să explice ce aşteaptă de la noi. Si da, ne permitem momente de slăbiciune gândindu-ne că suntem prea “mărunţi” ca să schimbăm ceva pentru ţara asta. Poate că în acele momente ar trebui să ne gândim la ce anume ne dorim să schimbăm la noi înşine pentru că doar atunci când vom fi încrezători şi dinamici vom găsi răspunsurile.

Eu încă mai caut răspunsuri, încă nu sunt atât de încrezătoare, dar sunt conştientă că vreau să ajung să mă fac inteleasă! Mă voi gândi la o listă de lucruri pe care le putem face să  simţim că dăm ceva comunităţii. In funcţie de cum simte fiecare, s-ar putea ca aceste lucruri să trezească în noi acel simt civic de care duce lipsă România. Revin... deocamdată, pe curând!

Claudia Nechifor